Anual, în lume se nasc prematur circa 15 milioane de copii, mai mult de unul la 10 naşteri. Dintre aceştia, peste un mi-lion mor la scurt timp după naştere, în timp ce mulţi alţii sunt diagnosticaţi cu dizabilităţi fizice, neurologice sau educaţionale pe termen lung.

Rata mortalităţii infantile în România a scăzut semnificativ în perioada 1990-2010, de la 8.471 de decese în 1990, la 2.250 în 2009 şi respectiv 2.078 în 2010. Nivelul din 2010 este cu mai mult de două treimi mai mic decât în 1990. Cu toate acestea, România se menţine pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii infantile de 9,8 la 1.000 de copii născuţi vii în 2010, conform Institutului Naţional de Statistică.

Cel mai mare număr de decese în rândul copiilor se înregistrează la nou-născuţi. Printre cauzele directe ale mortalităţii copilului imediat după naştere se numără prematuritatea, lipsa de îngrijire medicală a sarcinii, accesul redus al gravidei la informaţii şi control de specialitate, afecţiuni ale nou-născutului care ar putea fi tratate, cum sunt bolile respiratorii sau chiar diareea. Mortalitatea perinatală este influenţată, de asemenea, de anomaliile congenitale şi de greutatea mică la naştere, nou-născuţii cu o greutate mai mică de 2.500 de grame prezentând un risc mai mare de deces.

Naşterile premature, principala problemă

Naşterile premature sunt principala cauză a deceselor nou-născuţilor nu doar în România, ci şi la nivel global. „Un copil născut prematur are nevoie de îngrijiri speciale pentru că organele sale vitale sunt nepregătite pentru viaţă. Are nevoie de incubator, pentru a-şi menţine căldura, are nevoie de ventilaţie mecanică, pentru a putea respira şi, mai presus de toate, are nevoie ca tratamentul medical să nu lipsească din maternitate", spune dr. Adrian Crăciun, şef secţie Neonatologie, Maternitatea Cantacuzino.

Cel