Am scris acest text ca om pasionat de comunicare internationala; am simpatiile mele politice, dar am incercat sa le pun de o parte, si sa vad lucrurile cat mai obiectiv. Nu am editat textul caci pur si simplu am dorit sa il las asa cum am simtit ca e cazul sa fie: spontan, instinctiv.

A fost odata ca niciodata o Romanie mandra, frumoasa si bogata. Sau cel putin asta se presupunea ca trebuia sa credem in copilaria comunista: ca tara mea are campii manoase, dealuri inalte cu mandre flori s.a.m.d. O fi avand, dar conteaza si cum stii sa le pastrezi si sa le valorifici.

Ca multi altii, am incercat sa imi fac un rost in viata, si in Romania, si, pe masura aplecarilor profesionale, in strainatate. Am petrecut acolo 5 ani inainte sa revin anul acesta “acasa”. Multa lume, atat la Bruxelles, cat si in Bucuresti, m-a intrebat daca sunt sanatos la cap cand au aflat de repatriere. O combinatie de motivatie personala si dorinta de a dovedi ca se poate reusi, fara a te vaita, si in Romania, m-a facut sa imi vad de treaba mea indiferent daca lumea a fost critica sau admirativa la curajul nebunului.

Romania pe care am descoperit-o e minunata; cu toate pacatele ei de tara in eterna tranzitie, are multi oameni foarte reusiti. Pacat ca nici ea, nici majoritatea populatiei nu isi dau seama de acest lucru. Tot pacat e ca ne subestimam atuurile si ne maximizam vulnerabilitatile. Sigur, e frumos sa spui periodic ca ai 19-20 milioane de oameni, ca esti al saptelea stat al UE (cel putin din punct de vedere demografic), dar degeaba esti cine esti -sau cine crezi ca esti- daca nu te comporti ca atare. Da, atitudinea chiar conteaza. Coafura rezista e si o stare de spirit, nu doar un fixativ.

De ani buni sunt un fel de “freak” infomational, dedicand cateva ore pe zi cititului de stiri din lumea intreaga. In niciun moment din ultimii 12 ani nu am vazut asa un val de stiri