Biserica Ortodoxă Română se consideră a fi întemeiată de Sfântul Andrei. Însă problema continuităţii creştinismului la nord de Dunăre a provocat controverse nerezolvate pe deplin nici astăzi.
În anul 1871 apărea la Leipzig, în Germania, cartea „Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei mai vechi a României", semnată de geograful austriac Robert Rösler. Lucrarea nu prezenta idei originale, fiind de fapt o sinteză a unor teorii privindu-i pe românii care circulau în spaţiul austro-ungar.
Teoria lui Rösler susţine că poporul român şi limba română s-au format în Peninsula Balcanică în perioada Evului Mediu timpuriu, după care populaţia a migrat la nord de Dunăre, la începutul celui de-al doilea mileniu creştin. Tot de la sud de Dunăre ar fi aflat românii şi cuvântul lui Hristos, de la populaţiile slave din zonă, susţine Rösler. De peste o sută de ani, istoricii, arheologii, lingviştii şi teologii români se întrec să probeze caracterul „fantastic" al teoriilor austro-ungare.
Migratorii erau creştinii din Dacia
Dar dacă Robert Rösler a avut dreptate? Despre ce creştini la nord de Dunăre discutăm după retragerea Imperiului Roman din Dacia, în 275? Atât sursele arheologice, cât şi izvoarele istorice îi „pierd" pe daci după retragerea romană. Nordul Dunării a devenit o zonă extrem de periculoasă, în care populaţiile migratoare făceau raiduri de pradă şi de cucerire.
Oricum, în perioada Daciei romane, doar locuitorii oraşelor fuseseră creştini. Nu erau autohtoni, venind de aiurea pentru a asigura funcţionarea statului. Aceşti creştini s-au retras odată cu armata romană. Nu avem informaţii credibile care să ne confirme că populaţia rămasă în Dacia după retragere era creştină!
Totuşi, creştinismul nu a dispărut de la nordul Dunării. Începând cu anul 251, înainte de plecarea ostaşilor romani, în Dacia au pătruns mig
