Floarea soarelui este o planta alimentara, dar si medicinala, pentru cei care inca nu stiu. A fost adusa in Europa ca floare ornamentala.
Cu timpul insa, au inceput sa-i fie consumate semntele si apoi, prin secolul al XIX-lea, a fost descoperita presa pentru ulei, care astazi se gaseste in mai toate bucatariile lumii.
La noi, floarea soarelui se cultiva in majoritatea zonelor din tara. In scop terapeutic, de la floarea soarelui, care infloreste din iulie si pana in octombrie, se recolteaza radacina, tulpina, frunzele, petalele, semintele si palaria florii, fara seminte.
Petalele florii se recolteaza prin ciupire de pe palarie si sunt folosite pentru prepararea tincturii numai in stare proaspata. Petalele, bine spalate sub jet puternic de apa rece, se toaca marunt si se pun intr-un borcan. Se toarna alcool alimentar, vodca sau tuica preparata in casa, cat sa le acopere si se lasa la macerat timp de zece zile, dupa care se filtreaza si lichidul rezultat se pastreaza la rece, in sticle mici, bine inchise.
Tinctura poate fi folosita timp de doi ani de la preparare de catre persoanele care racesc foarte des. Se ia cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi, timp de patru saptamani, chiar daca intre timp simptomele racelii dau semne de vindecare, in felul acesta consolidandu-se efectele curative.
Semintele de floarea soarelui sunt cunoscute mai mult ca aliment, consumate prajite, stare in care-si pierd mare parte din proprietatile terapeutice. Neprajite, dar bine uscate, semintele cu tot cu coaja, rasnite prin masina electrica de cafea, se recomanda pentru combaterea bolilor de rinichi, de bila si circulatorii.
La cinci lingurite de pudra se adauga tot atatea de apa si se amesteca pana se obtine o pasta care, dupa ce se lasa un sfert de ora la temperatura camerei, se ia intr-o singura priza, pe nem
