Am plecat în căutarea unui buchet de flori tradiţional, în Timişoara. Îmi doream să văd dacă mai există ceva în afară de florile parcă de plastic, care, probabil, nu au atins niciodată pământul. Cele mai multe provin din Olanda, unde sunt crescute în sere. Speram să găsesc ceva dedesubt de sclipici, ornamente din plastic, flori de mătase şi “cristale swarovski”. Speram să pot simţi din nou mirosul florilor proaspăt culese din grădină. Speram asta pentru că oamenii, în ultima vreme, tind să facă totul artificial, şi se întorc parcă împotriva naturii.
„Numai o minte umană ar putea concepe flori de plastic”, spunea Eugen Făt, un regizor băimărean. Această sintagmă nu doar că arată cât de mult s-a îndepărtat omul de natură, dar şi descrie foarte bine aceste flori de seră, ce par a fi clonate. Aceste flori sunt frumoase, unii ar spune că arată perfect. Dar cu ce preţ? Muncitorii de seră lucrează cu sute de substanţe chimice, puse în apă, care hrănesc aceste flori, astfel ele nu mai au nevoie de pământ. Aceşti muncitori riscă, zi de zi, să se îmbolnăvească pentru că substanţele pot să pătrundă în piele sau pot fi inhalate. Dar asta nu e tot. Se merge atât de departe cu controlarea vieţii unei flori, încât unele substanţe sunt introduse în ele pentru a le face să îmbătrânească mai devreme, şi deci să înflorească la comandă. În plus, ele dăunează mediului şi oamenilor la fel de mult ca şi alimentele crescute în mod artificial. Există bineînţeles şi flori bio, dar acestea sunt, evident, mai scumpe şi nu merită a fi importate. La noi, majoritatea florilor din florării şi din pieţe sunt aduse din Olanda, cel mai mare producător de flori, restul din alte ţări, sau de la producători autohtoni care folosesc fie aceiaşi metodă, a hrănirii cu chimicale, fie metoda serelor sau a solariilor. Mai există, deci, flori de grădină?
„Luaţi, că nu cer mul
