Caut cu o obsesie transformată în disperare povești adevărate, de care să mă agăț și care să-mi facă somnul liniștit.

Copilul din mine care se bucura infinit de păpușa lui cu părul mov, de Degețica și căsuța ei din flori, de nuca de cocos adusă cu greu de la București caută și iar caută. Caută oameni obișnuiți pe care să-i facă eroi și să-i ridice pe socluri invizibile care nu se prăbușesc (aproape) niciodată, caută zile de weekend într-o terasă, înconjurat de oameni pe care să-i numească ‘bunii mei prieteni’ și nu ‘oamenii cu care am ieșit la terasă’, caută locuri izolate în care oamenii sunt rari, în care nu există rate, deadlineuri și alarm clock, caută chimia unei discuții de după – amiază, caută cărți bune în mormane de cărți proaste, cu foi galbene , populate de mult prea mulți vampiri, caută stropul de moralitate, umanitate, empatie și altruism care i-a hrănit sufletul și copilăria și pe care nu-l mai găsește aproape deloc.

Și în momentul de apogeu în care e gata să renunțe și să se resemneze pentru totdeauna, copilul găsește ceva din jucăriile lui pierdute: un film bun în care eroul moare pentru familia lui, un cuplu de octogenari care se țin de mână, telefonul prietenei din liceu care nu a uitat că e ziua ta, o pizza bună cu mult sos picant, o ploaie de vară, un cocktail albastru, un om punctual și loial, un bărbat deștept și posesor de coloană vertebrală, o femeie pe stradă îmbrăcată frumos. Și astfel copilul fericit merge mai departe…. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Caut cu o obsesie transformată în disperare povești adevărate, de care să mă agăț și care să-mi facă somnul liniștit.

Copilul din mine care se bucura infinit de păpușa lui cu părul mov, de Degețica și căsuța ei din flori, de nuca de cocos adusă cu greu de la București caută și iar caută. Caută oameni obișnuiți pe care să-i facă eroi și să-i ridice pe socluri i