Motto: „… iar tu, care nu ştii să trăieşti în sărăcie,
n-ai să știi să trăieşti nici în îndestulare“.
John Steinbeck - „Iarna vrajbei noastre“
Majoritatea dintre noi am trăit în comunism. La scara istoriei, succesiunea orânduirilor sociale de la sclavagism, feudalism și capitalism a marcat de fiecare dată un progres semnificativ la nivel social. Comunismul este, fără îndoială, singura excepție de regres, un drum înfundat care, în cele din urmă, i-a obligat pe cei care l-au urmat să facă calea întoarsă. Răspunsul pe care Ethan îl dă fiicei sale Ellen în romanul lui Steinbeck este valabil pentru societatea românească, societate care încă nu știe să trăiască în democrație, după „sărăcia“ comunistă. Putem pretinde că suntem o democrație privind fotografia în care senatorul Cătălin Voicu, condamnat deja la cinci ani de închisoare, e adevărat că încă nedefinitiv, votează cu ambele brațe ridicate suspendarea președintelui țării? Cel mai sugestiv comentariu al acestei fotografii nu poate fi decât că „hoția suspendă democrația“.
Eroarea majoră pe care riscăm să o comitem comentând evenimentele petrecute în aceste zile și în cele ce urmează este să personificăm, raportându-ne la nume și prenume reale. Ceea ce se întâmplă cu adevărat nu este un război între Băsescu Traian și Antonescu Crin sau Ponta Victor. Este războiul româno-român, în care „vrajba noastră“ a căpătat dimensiuni pe care doar la începutul anilor ’90 le-a mai avut. Nu mi-am făcut niciodată „chip cioplit“ dintr-un personaj politic, pentru că una dintre regulile de bază ale democrației este să nu îți pui speranța de mai bine în mâinile unei singure persoane, indiferent de cât de „providențială“ pare la un moment dat. Neidolatrizarea unui personaj politic împreună cu conștiința asupra vremelniciei sale sunt unica soluție pentru o judecată lucidă a bunelor și relelor sale. Starea de no
