Se plângea zilele trecute şeful PDL Brăila, Constantin Dumitriu, că foştii parteneri din Alianţa pentru Viitorul Brăilei, membri ai UNPR (de altfel şi foşti parteneri de guvernare) au trădat în Consiliul Local Municipal şi în Consiliul Judeţean şi că, prin urmare, ar fi normal ca respectivii consilieri, care au obţinut voturi în cadrul unei alianţe anti-PSD, să demisioneze, din moment ce acum sunt pro-PSD.

Interesant este că nu doar UNPR s-a arătat a fi pro-PSD, ci şi vreo doi consilieri de la PDL Brăila, deci ar trebui să existe şi de aici câteva demisii.

Cu siguranţă, însă, nimeni nu-şi va da demisia din consilii şi nu va fi nimeni care să nu poată dormi liniştit noaptea din cauză că a obţinut nişte voturi militând pentru o idee, dar în practică aplică tocmai opusul acesteia. Nu cred că-şi mai face nimeni iluzii în acest sens. Trădări de genul acesta vor exista dintotdeauna, dublate de crunte dureri în partea dorsală, legate de moralitatea acestor gesturi. Nu doar în consiliile din provincie, ci (mai ales) în Parlamentul (reprezentativ, nu?) al României.

Să ne întoarcem la suspendarea preşedintelui, decisă de Parlament, şi să o analizăm un pic la rece, în ciuda caniculei de afară. Vreo 250 de parlamentari au considerat şi au decis că Traian Băsescu merită suspendat. "USL are acum legitimitatea dată de popor, prin votul de la alegerile locale, unde a avut cu mult peste 50%... USL are majoritatea, iar preşedintele trebuie să se supună... USL exprimă voinţa populară..." - au fost, printre altele, explicaţiile date de actuala Putere demersului de schimbare a preşedinţilor celor două camere şi de suspendare din funcţie a preşedintelui.

Nimic mai mincinos! La alegerile locale din 10 iunie, românii au votat primari, şefi de CJ-uri, consilieri şi abia apoi partide. Nicidecum nu au votat parlamentari. În Parlamentul României,