Traian Basescu declara in urma cu doar cateva luni, intr-un interviu la Pro Tv, ca functia de presedinte a reprezentat cea mai mare umilinta a vietii sale.

Putin dupa, intr-un alt interviu, recunostea ca cele 30 de zile, de la suspendarea din 2007, au fost o umilinta extraordinara pentru el, pe care nu le va putea uita niciodata.

Imi imaginez ce simte acum, cand nu mai are nici sustinerea populara in spate si nici sanse foarte mari de a reveni. Sa ne ferim sa ne intrebam ce alte sentimente colaterale pot naste asemenea umilinte repetate.

Cu atat mai mult astazi, cand Traian Basescu trebuie sa inoate impotriva curentului in general, alaturi de un partid aflat in moarte clinica, avand in fata si perspectiva unei iesiri rusinoase si definitive de pe scena politica.

In cazul lui, nu ajuta prea mult sa ne ghidam dupa sondajele de opinie. Toate s-au inselat in 2007, desi tendinta generala - o majoritate confortanta ar fi votat impotriva demiterii - s-a pastrat si in rezultatul final al referendumului.

La fel de adevarat este ca Basescu in toate confruntarile sale politice a pornit cu sansa a doua. Exista insa si o diferenta importanta si o premiera care ar trebui sa-i ingrijoreze pe sustinatorii sai (si asa nu foarte inzestrati).

Traian Basescu a pornit in toate luptele cu sansa a doua fata de un adversar politic, insa la referendumul din 2007 - cand nu a concurat decat impotriva lui Traian Basescu - a plecat direct din pozitia de invingator, reflectata de toate sondajele de opinie. Pana pe 29 iulie 2012, Traian Basescu va trebui sa raspunda in fata poporului la cateva intrebari extrem de dureroase si trebuie sa isi spele cateva pacate adanc infipte in constiinta publica.

Cea mai dificila sarcina va fi sa explice romanilor de ce s-a despartit de ei, imediat dupa castigarea celui de-al doile