- Social - nr. 132 / 10 Iulie, 2012 Lui Cristian Ioan Moldovan, la primarie, toti cetatenii i se par dintr-o data oameni vii, iar conturul lor straluceste, straniu si magnetic. Profitand de lumina cabinetului sau, indrazne ste sa-si atinteasca privirea o clipa, pentru ca apoi sa nu-si poata stapani exclamatia de surpriza, de uimire si de confuza presimtire a unui nou reflex de sentimente. Dupa un timp incearca sa-si formuleze in minte cateva posibile feluri in care urmeaza sa se comporte in fata locuitorilor. Atunci primarul municipiului Ludus simte ca gandurile il atrag spre un teritoriu sigur, neumbrit de negura amintirilor, cand acolo totul se reinventeaza spre a umple un spatiu, dinainte stiut, cu linii si forme care se indeparteaza insa, spre a contura altceva, pe potriva altor inchipuiri. Cristian Ioan Moldovan, asculta cu atentie ceea ce ii spun locuitorii orasului, dand aprobator din cap, scuturandu-si scame imaginare, tresarind uneori a mirare, pentru ca apoi sa izbucneasca intr-un ras dezlantuit. Vazut din profil, are linia fruntii arcuita, nasul trasat fin, buzele conturate intr-o usoara rasfrangere. La un moment dat, se simte strain si indepartat de toata cererea din jur, se intreaba ce cauta el de fapt acolo, cand s-ar fi cuvenit sa acorde importanta altor lucruri. Imediat isi da seama de pretiozitatea frazelor sale, simte din nou ca prezenta sa acolo este absolut potrivita, ca intre el si cei din grup este posibila comunicarea si apropierea. Prefera sa stea de vorba cu oricine, sa-si asculte speculatiile existentiale si chiar sa-l sustina. La primarul nostru, firul este despicat in patru, analizat ca si o secventa dintr-un film. Pentru Cristian Ioan Moldovan, lumea continua sa ramana straina si diforma, mai straina decat gandurile celui mai inversunat singuratic. Orasul Ludus, insa nu… Primarul Ludusului vrea sa-si creeze in jur acea densitate patetica