Trei observaţii privind dezbaterea şi strategia legate de puciul parlamentar din 3-6 iulie 2012, observaţii care se vor implicit şi trei sugestii strategice pentru apărătorii statului de drept. Toate se învârt în jurul unei teme cheie: legitimitatea regimului statal impus de evenimentele recente.

1) În actuala discuţie, tindem să suprapunem în analize şi discuţii două lucruri legate, dar diferite: a) puciul parlamentar din 3-6 iulie 2012 şi b) instaurarea unui sis­tem pe care îl numim mo­mentan stat clep­tocratic-oli­garhic-autoritar. În perioada ce va urma, vom avea ocazia să studiem fe­nomenul şi să de­terminăm ca­re dintre aces­te faţete este dominantă. Vom putea să în­ţelegem mai bine acest sis­tem şi atunci vom şti şi ce etichetă con­ceptuală îl des­crie mai bine.

Cert este un lucru, pe care trebuie să-l re­pe­tăm: indiferent de modul în care se instau­rează (lovitură de stat sau majoritarianism), indiferent de ce nume îi vom da, un sistem de acest tip rămâne exact ceea ce este: ne­garea statului de drept. Legitimitatea sa ul­ti­mă – atâ­ta câtă este – decurge din pura pu­tere po­litică, nu din cea a dreptului. Oricât ar mima re­torica şi gestica statului de drept, sta­tului cleptocratic-oligarhic-autoritar îi lipseşte le­gi­timitatea dată de domnia le­gii. Le­gi­ti­mi­tatea sta­tului de drept este netransferabilă al­tor sis­teme. Nu poţi avea un stat cleptocratic-oligar­hic-autoritar cu proprietăţi ale statului de drept.

Prin urmare, un lucru va tre­bui să fie foarte clar tuturor şi trebuie repetat: acest tip de sistem este ma­lign, chiar şi da­că ar fi ins­taurat prin vot po­pular şi de­mocratic. Le­gi­ti­mi­tatea sta­tu­lui de drept nu poate fi sub­stituită prin vo­inţa majorităţii şi cu atât mai puţin a unei minorităţi oli­gar­hice.

2) Lupta ce se dă în jurul legitimităţii sis­temului cleptocratic care a înlocuit statul de drept