Încercările președintelui de a ține sub control PDL și de a concepe tactici în locul partidului l-au aruncat pe Traian Băsescu din nou în groapa cu lei, aranjată de o majoritate cu tendințe dictatoriale, după ce și-a pierdut propria majoritate folosind un calcul greșit.

3 greșeli tactice

1) Înlocuirea premierului Emil Boc cu Mihai Răz­van Ungureanu în 6 februarie 2012, fără acordul democrat-liberalilor, a fost o mișcare privită cu mirare de PDL, în con­dițiile în care par­la­men­tarii partidului nu-l cunoș­teau, nu știau ce po­ten­țial are și mai ales nu înțe­le­geau de ce-ar fi trebuit să-l sus­ți­nă, de vreme ce nu era unul de-al lor. Enervarea par­la­men­tarilor PDL a devenit evi­dentă pe măsură ce son­da­je­le interne scoteau la iveală că Mihai Răzvan Ungureanu crește, cu po­si­bilitatea de a-i depăși pe Victor Ponta și Crin Antonescu, în același timp în care partidul con­­tinua să sca­dă. Din punctul lor de vedere, Ungureanu de­venea o vedetă politică, un lider în ascen­siu­ne, pe spezele PDL, care, aparent, nu câștiga nimic. În plus, noul premier nu s-a gândit să le gâdile orgoliul parlamentarilor de­mocrat-li­berali, nu a venit să-i cunoască, nu le-a făcut nicio vizită de curtoazie, nu i-a în­trebat ce le place și ce-i deranjează în stilul său de gu­ver­nare și, colac peste pupăză, le-a spus și ver­de în față, fără niciun fel de me­na­jamente, că nu vor mai primi bani de la buget pentru lo­calitățile în care PDL era ma­joritar.

2) Înaintea moțiunii de cen­zură din 27 aprilie 2012, când Mihai Răzvan Un­gureanu era sigur de sus­ți­ne­rea parla­men­tarilor PDL, deși nu discutase cu fie­care în par­te, așa cum făcea, de pildă, Emil Boc în astfel de cazuri, Tra­ian Bă­sescu nu a dat ni­ciun semnal care să du­că la mo­bilizarea de­mocrat-libe­ra­lilor. Mo­țiu­nea PSD și PNL a avut câștig de cauză, fiindcă președintele PDL, Emil Boc, nu