Ce se întâmplă în România în ultimele luni – și în special de la instalarea actualului guvern condus de Victor Ponta – este un bun prilej pentru a analiza relația între politică și morală.
Există două feluri de guvernământ, spune Machiavelli (1469-1527): principatul și republica. Primul este guvernat doar de bunul plac al principelui. De aceea el poate practica minciuna, înșelăciunea, dacă acestea îi asigură reușita. Republica, dimpotrivă, este determinată de supremația Legii.
Nu trebuie uitat că în, Discursul asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius, marele florentin Machiavelli a analizat forma de stat care este republica și către republică merge preferința lui. „Machiavelismul“, anume încălcarea normei morale în politică, nu își are locul în republică.
Nu ne putem permite să pierdem din vedere faptul că trăim într-o democrație republicană, fie ea și imperfectă. La rândul ei, România face parte dintr-un ansamblu eminamente democratic care este Uniunea Europeană. Regulile morale prevalează. Păstrarea legii este criteriul suprem al democrației și garanția funcționării ei. Iar omul politic acționând în democrație este obligat să le respecte.
Cititorii vor fi înțeles că nu aș fi făcut aceste considerații dacă nu ar exista plagiatul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. S-a discutat la infinit cine are competența să judece dacă este sau nu vorba de un plagiat, cerându-se avizul „specialiștilor“. Or, prin definiție, constatarea unui plagiat ține de bunul simț. Copierea a mai mult de un sfert dintr-o lucrare după alte surse, fără indicarea acestora prin ghilimele și note de subsol, este un plagiat incontestabil și nicio „comisie“ de specialiști sau nespecialiști nu poate spune contrariul, așa cum nicio comisie nu poate decide că doi și cu doi nu fac patru.
Am auzit și din partea împricinatului ș
