Ce se întâmplă în România în ultimele luni – și în special de la instalarea actualului guvern condus de Victor Ponta – este un bun prilej pentru a analiza relația între politică și morală.

Există două feluri de guvernământ, spune Machiavelli (1469-1527): principatul și re­publica. Primul este guvernat doar de bu­nul plac al principelui. De aceea el poate prac­tica minciuna, înșe­lă­ciunea, dacă acestea îi asi­gură reușita. Republica, dim­­­potrivă, este de­ter­mi­nată de supremația Legii.

Nu trebuie uitat că în, Dis­cursul asupra primelor ze­ce cărți ale lui Titus Li­vius, marele florentin Ma­chiavelli a analizat forma de stat care este republica și către republică merge preferința lui. „Machiavelismul“, anume încălcarea nor­mei morale în politică, nu își are locul în republică.

Nu ne putem permite să pierdem din ve­dere faptul că trăim într-o democrație re­publicană, fie ea și imperfectă. La rândul ei, România face parte dintr-un ansamblu eminamente democratic care este Uniu­nea Europeană. Regulile morale pre­va­lează. Păstrarea legii este criteriul suprem al democrației și garanția funcționării ei. Iar omul politic acționând în democrație este obligat să le respecte.

Cititorii vor fi înțeles că nu aș fi făcut aceste considerații dacă nu ar exista pla­giatul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. S-a discutat la infinit cine are competența să judece dacă este sau nu vorba de un plagiat, cerându-se avizul „specialiștilor“. Or, prin definiție, constatarea unui plagiat ține de bunul simț. Copierea a mai mult de un sfert dintr-o lucrare după alte sur­se, fără indicarea acestora prin ghilimele și note de subsol, este un plagiat in­con­testabil și nicio „comisie“ de specialiști sau nespecialiști nu poate spune con­tra­riul, așa cum nicio comisie nu poate de­cide că doi și cu doi nu fac patru.

Am auzit și din partea împricinatului ș