Din când în când, Crişul face victime. Dar, uneori, mai face şi eroi. Există o stradă ce poartă numele unui licean, Mircea Emilian Chitul, care a salvat nişte copii de la înec cu preţul vieţii. Pentru familia sa, pierderea este ireparabilă, pentru orădeni memoria lui va rămâne eternă.

Acum câţiva ani, pe vremea când încă se mai decernau premiile de excelenţă (o iniţiativă care, dacă ar fi bine pusă la punct, ar putea fi reluată), titlul de "Om al anului" a revenit unui domn care, tot aşa, salvase pe cineva de la înec. În momentul premierii nu şi-a găsit cuvintele şi de-abia a reuşit să îngaime un firav "mulţumesc". Era stânjenit că tocmai îi sunase telefonul, iar un prieten dorea să-i spună că-l vede în direct la televizor. Dar oricum cuvintele erau de prisos, faptele erau importante, pentru că ele au dus la salvarea unei vieţi.

Acum câteva zile, un absolvent al Universităţii Partium, Fodor Botond Levente, nu a ezitat să se arunce în apele Crişului pentru salva o fetiţă. Acest domn venit să-şi dea licenţa de undeva din Secuime şi-a pus viaţa în primejdie, deşi putea trece nepăsător pe lângă. Nici nu e de prin partea locului, nici nu doreşte ca după studii să rămână în Oradea, şi totuşi a făcut un act care, fără vorbe mari, se numeşte eroism.

Cum asemenea gesturi sunt destul de rare în urbea noastră, poate că tânărul ar merita şi un premiu din partea municipalităţii. Eu mă bucur că am avut inspiraţia ca în iarnă să-mi cumpăr o pălărie. Acum o scot în faţa domnului Fodor.

Din când în când, Crişul face victime. Dar, uneori, mai face şi eroi. Există o stradă ce poartă numele unui licean, Mircea Emilian Chitul, care a salvat nişte copii de la înec cu preţul vieţii. Pentru familia sa, pierderea este ireparabilă, pentru orădeni memoria lui va rămâne eternă.

Acum câţiva ani, pe vremea când încă se mai decernau premiile de excelenţă (o iniţiativă