Mii de taţi au participat la naşterea copiilor lor. Este un fenomen care tot creşte în România, spun medicii. Alegerile bărbaţilor de a intra în sala de naşteri arată nivelul crescut de informare.
Momentul expulziei: Dragoș a prins bebelușul și l-a scos din apă
Sursa: ALEXANDRA DINCĂ, WWW.FOTOGRAFIIDEFAMILIE.COM
Sunt 20 de ani de când primul bărbat intra într-o sală de naşteri dintr-un spital românesc, să stea lângă soţia lui. Se întâmpla la Spitalul Universitar din Capitală, pe tura medicului Eugen Tănase.
După atâta amar de vreme, ginecologul spune că a fost un curaj nebun să lase un bărbat într-o sală de operaţie. "Nu e ca în filme!", exclamă Tănase, doar ca să-ţi iei gândul de la secvenţele când mama plânge după un travaliu obositor, iar el o ia drăgăstos de mână, o pupă pe frunte, în timp ce copilul plânge în braţele unei asistente, care apucă, în câteva secunde, să-l spele, să-l înfaşe, ba chiar să-l aducă la sânul mămicii.
E ca şi cum ai avea doi pacienţi, nu unul singur, lasă de înţeles ginecologul, care aduce în discuţie taţii care leşină de emoţie. O infirmieră e prezentă în sala de naşteri doar pentru asta: să-l culeagă de pe jos pe tătic şi să-l aşeze pe un pat, ca să-şi revină.
Din 1992, Eugen Tănase a avut şi experienţe plăcute şi neplăcute cu bărbaţii care insistă să fie acolo, printre doctori şi asistente: "Acum accept acest lucru, dar numai în cazurile familiilor pe care le cunosc".
Şeful clinicii de obstetrică-ginecologie de la Spitalul CF2 din Bucureşti crede că prezenţa tatălui incomodează, mai ales când vrea să participe în mod subiectiv, prin comentarii şi prin indicaţii date cadrelor medicale: "Din păcate, trăim într-o ţară plină de suspicioşi. De cele mai multe ori, tatăl este neinformat despre ce se întâmplă într-o sală de naşteri, despre ce înseamnă naşterea. Dar el
