Legea referendumului a suferit modificări substanţiale în ambele cazuri când s-a pus problema suspendării şi demiterii preşedintelui.

În primii săi şapte ani de existenţă, legea a securizat la maximum mandatele preşedinţilor Constantinescu şi Iliescu, dar şi primii doi ani ai preşedintelui Băsescu: preşedintele nu putea fi demis decât dacă votează „DA" jumătate plus unu dintre alegătorii înscrişi în liste - adică în jur de 9 milioane de voturi în favoarea demiterii. Dar la toate referendumurile era impus criteriul de cvorum: scrutinul este valabil doar dacă vin la vot măcar jumătate plus unu dintre alegătorii înscrişi, indiferent cum se votează.

În 2007, la patru zile după suspendarea preşedintelui Băsescu, majoritatea informală PNL-PSD a introdus o derogare, astfel încât, spre deosebire de celelalte tipuri de referendum, criteriul de cvorum era anulat în cazul referendumului pentru demiterea preşedintelui. În plus, se stabilea că preşedintele era demis cu jumătate din cei care vin la vot, nu cu jumătate din cei înscrişi pe liste. Prezentăm dinamica modificărilor aduse acestei legi:

1. Legea 3 din 2000.

Art. 5 alin. (2) - Referendumul (de orice tip - n.r.) este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

Art. 10 - Demiterea preşedintelui este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

2. Legea modificată în 2007 de PSD şi PNL.

Art. 10 - Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.

3. Legea modificată în aprilie 2012 de PDL.

Art. 10 - Demiterea preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilo