- Diverse - nr. 132 / 10 Iulie, 2012 Nu se poate ca sa nu fi admirat statura de om politic in concizia si fermitatea apelului lansat marti seara de Presedintele Romaniei, Traian Basescu. Singura problema a demersului este tardivitatea lui si faptul implicit ca s-au gresit adresantii. In noiembrie 2011, un grup mic de revolutionari au declansat prima actiune de protest impotriva sistemului, prin greva foamei, la care am avut onoarea sa particip, petrecand, pana pe 21 decembrie, 23 de zile sub cerul liber, pe caldaram, in fata Parlamentului Romaniei, fiind "admirati” cu ironie din mersul la pas al coloanei oficiale a Presedintelui Romaniei. Protestul era indreptat, cu subiect si predicat, impotriva: disolutiei statului de drept, prin nerespectarea Constitutiei si a legilor; masurilor social-economice criminale luate impotriva populatiei si in mod special a categoriilor sociale defavorizate; nerespectarii legislatiei privind revolutionarii, in special in ceea ce ii priveste pe luptatorii eroi inca in viata, prin mila lui Dumnezeu. Protestatarii au solicitat permanent Presedintelui Romaniei ca, in conformitate cu indatoririle sale si competentele de mediator, sa intervina la nivelul Puterii, care refuza cu obstinatie, cu suficienta suverana si cu infatuare, dialogul, si sa lanseze un apel pentru revenirea la normalitate si constitutionalitate. Probabil Presedintele Traian Basescu a formulat inca de atunci textul actualului discurs, dar l-a uitat intr-un sertar, aducandu-si aminte de el acum, cand "Revolta populara” (citat din C.T.P.) bate si la poarta Cotrocenilor. Nu este niciun fel de bucurie ca USL este obligat la gesturi politice extreme, dar in limitele legalitatii constitutionale, si nu aduce nicio satisfactie revansarda posibila suspendare a lui Traian Basescu. Durerea cea mai mare si efectele extrem de severe rezida in faptul ca, iarasi, Romania a pierdut cativa