A ieşit zvonul că Ioan Oltean, alintat de pedelişti Nelu Mexicanu, ar fi plagiator.
Sunt oameni pe care nu-i crezi că au copiat nici dacă-i prinzi. Igaş. Pentru dl Igaş, copiatul ar fi o performanţă intelectuală. Pot crede că a plagiat dl Liiceanu. Stie ce înseamnă. Cunoaşte valoarea plagiatului. Ataşamentul faţă de pagina ciordită trădează omul de carte. Reproducerea unui text, a unei opere de artă nu este o simplă prelucrare prin aşchiere. Din copiatul tablourilor, de exemplu, s-au scos averi. Unele copii erau mai tari ca originalul.
În acest context trebuie apreciat eventualul plagiat al mustăciosului din Bistriţa. În CV citim că, la începuturi, Nelu Mexicanu era învăţător. Meserie extraordinară. Nobilă. Dascălii de ţară au făcut România de azi. Nu toţi. Apoi Neluţu s-a făcut jurist la Cooperaţie. La Cooperaţie, nu la ORACA, aşa cum îl lua partidul la mişto. Cu ORACA era Costel Tanţa şi Costel... Costel era achizitor de taurine la ORACA, strângea bani de Trabant... Tanţa, casieră la alimentara. Mexicanu era jurist de cooperaţie.
CV-ul lui Oltean e limpede ca apa Someşului. Mic. La izvoare. În consecinţă, a prins un ministeriat la Ape. Plus zborul de şoim până în bombeurile lui Boc! Numai că doctoratul nu-i apare în CV. Dar dacă i-a fost inventat, cu scopul duşmănos de a i se buli cariera? Asta-i mai lipsea după calomniile penale cu imobiliare şi amante de Bistriţa, un dottore cu hăhăială! În timpul loviturii de stat contra lui Băse. Pe vremea funeriadei big brother, Mexicanu avusese o tresărire ca o bănuială. “În viaţa mea n-am copiat”, se bomba el ca model naţional.
Si totuşi, ceva ce aduce a doctorat trebuie să existe... Martorul Botiş, demisionat din pricina nevestei încurcate cu un proiect european, l-a umplut de elogii: “Dl Botiş a lansat un nou concept, cel de cyber-administraţie...”.
Aiurea! L-o fi lansat în partid, că de aşa cev
