Reacțiile internaționale la adresa acțiunilor USL cresc amețitor în intensitate, odată cu apropierea României de punctul de no-return. Termenii utilizați de cancelariile occidentale au fost, în ordine cronologică, următorii: „urmărim cu atenție“, apoi „urmărim cu îngrijorare“, apoi „îndoieli serioase“, culminând cu ieșirea de luni a cancelarului Angela Merkel, care a folosit cel mai dur termen de până acum: procesul de destituire a lui Băsescu este „inacceptabil“. E tipul de declarație utilizat de Occident în cazul Siriei. Crescendoul declarațiilor din UE+America de Nord e îngrijorător. Nu știu dacă pentru USL - în fond, e treaba acestei coaliții să-și rezolve problemele uriașe de legimitate externe -, dar cu siguranță e îngrijorător pentru România, pentru situația sa economică. De ce? E simplu: capitalul străin devine, la marginea imperiilor, dependent de factorul politic. Regula aceasta nu se aplică în țări sau regiuni stabile, și nu se aplica neapărat în România până acum. Dar iureșul politic de săptămâna trecută e de neînțeles pentru un străin. E greu pentru un ambasador să explice în centrală evenimentele de la București. Dar pentru un investitor? Cum percepe el posibilitatea ca un președinte să fie suspendat în patru zile, timp în care s-au măturat toate instituțiile care ar fi stat în calea înlăturării sale de la putere? Dincolo de semnalul de instabilitate politică, România dă acum un alt semnal, mult mai îngrijorător pentru capitalul străin: acela că regulile nu mai contează. Cum îi poate garanta Guvernul României acum investitorului X venit în România cu un plan de business pe 15 ani că luna viitoare nu va modifica o lege care-i va pune în pericol proprietatea? Ce credibilitate mai are Guvernul României în negocierile cu un potențial investitor care cere un drum de acces până la uzina/fabrica pe care vrea s-o construiască? Uitați-vă la toate declarațiile di