- Editorial - nr. 132 / 10 Iulie, 2012 Fara trecut - se precizeaza in acel «Argument» la «Cartea neagra a UDMR 1989-2001» - prezentul este greu de inteles!”. Aparitia UDMR, in decembrie 1989 - cu mult timp inainte pregatita de nostalgicii visatori la o alta Regiune Autonoma Maghiara, de iredentistii, extremistii, separatistii si sovinii care doresc ruperea Ardealului si destructurarea Romaniei –, a fost urmata de "legalizarea” ei, nici uniune culturala, nici partid politic. Participand la alegerile din 1990, UDMR a fost caracterizata de agresivitate fatisa si de o politica destabilizatoare pentru Statul Roman, manifestandu-se prin actiuni revizioniste, iredentiste. Totul – in interesul minoritatii maghiare, tot mai lacome, tot mai nemultumita de sumedenia de drepturi si privilegii, si al Ungariei, dar nu si in beneficiul Statului Roman. Totul – pentru un "tel” comun, programatic: autonomia teritoriala si disolutia Statului Roman, a unitatii si a suveranitatii lui. Continuarea unei politici de deznationalizare, schimbarea proportiei demografice ardelenesti, ideea unei Ungarii Mari, toate constituie, inca din 1989 si in continuare, visul UDMR. Pentru ei, Tratatul de Pace de la Trianon, crimele abominabile din timpul Diktatului de la Viena, cei peste 160.000 de evrei trimisi in lagarele mortii, pe acel drum fara intoarcere, de administratia ungara de la Budapesta, nu exista! Cum nu exista nici macar Conferinta de la Paris (1947), care a stabilit, definitiv, ca Transilvania este a Romaniei! Fostii comunisti, cameleoni politici deveniti democrati, care au adus pe aceste meleaguri bolsevismul pe tancurile sovietice, devin, peste noapte, sovini unguri, duc o politica agresiva (cu visul intoarcerii la acel stat in stat – Regiunea Autonoma Maghiara). Ei, cei care cer azi autonomia teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc, se fac, iata, ca uita ca iredentismul si revizionismu