Bacul, bată-l vina. Pentru al doilea an consecutiv, rezultatele examenului de absolvire la liceele din România se dovedesc dezastruoase. În tentativa de a obţine diplome cu orice preţ, elevii se înscriu la liceu, mulţi cu intenţia de a absolvi şi cel puţin o facultate. Există aşa zisele „fabrici de diplome”, diplome care se obţin deseori pe bani. Restanţe din primul an pentru cei din anul doi sau chiar trei, fără frecvenţă la cursuri, fără minime cunoştinţe la absolvire. De, Facebook, Messenger, localuri, jocuri, distracţie, acestea sunt priorităţile. Dacă nu se mai dau examene de admitere, criteriile de a intra în diverse instituţii de învăţământ depind de mediile cu care elevii admişi vin de la şcolile pe care le-au absolvit anterior. Indiferent de cunoştinţe.

Doar să aibă BAC-ul, dacă se poate şi cel puţin încă o diplomă după. „Pe vremea mea, să mergi la o şcoală profesională era o ruşine”, îmi spunea un coleg. Într-adevăr, asta era şi aceeaşi rămâne concepţia în privinţa studiilor. Mai corect spus, diplomele. Faptul că industria a fost sufocată de tehnica modernă, totul se importă sau se produce pe linii automatizate a dus la dispariţia meseriaşilor. Cei care nu au înclinaţie spre carte, dar ar putea trăi bine practicând o anumită meserie, sunt influenţaţi de faptul că lipsa diplomei îi coboară în ochii celor din jur. Ajung deseori penibili când se văd pe diverse funcţii, dau declaraţii în faţa camerelor TV în care-şi etalează lipsurile.

Nu contează, au diplomă! Poate vor merge să planteze sau să culeagă căpşuni. Medicii şi inginerii vor spăla vase, salariul e mai bun. Munca înobilează omul. La ce-i bună diploma? Mai ales când nu-i pe merit.

Bacul, bată-l vina. Pentru al doilea an consecutiv, rezultatele examenului de absolvire la liceele din România se dovedesc dezastruoase. În tentativa de a obţine diplome cu orice preţ, elevii s