Suspendarea președintelui diferă de la o republică la alta. În multe țări europene, președintele poate fi demis doar prin votul Parlamentului, fără ca întrebarea să ajungă la oameni. În cele mai multe țări, Curtea Constiuțională este cea care dă avizul pentru destituirea președintelui.

Francezii nu își pot destitui președintele decât dacă este găsit vinovat de înaltă trădare. Procedurile de demitere pot fi demarate dacă acțiunea va avea votul a două treimi dintre parlamentarii uneia dintre cele două camere ale Parlamentului francez, însă Înalta Curte este cea care judecă acuzațiile și hotărăște dacă șeful statului va fi sau nu destituit.

În Italia, asemănător procedurii din România, parlamentarii italeni trebuie să voteze pentru demitere în ședința comună a celor două Camere, după care cazul demiterii președintelui este judecat de Curtea Constituțională. Spre deosebire de practica românească, însă, în Italia, celor 15 judecători ai Curții Constituționale li se alătură alți 16 membri, aleși prin tragere la sorți dintr-o listă întocmită de Parlament cu reprezentanții societății civile. Completul format judecă acuzațiile aduse președintelui, iar verdictul hotărât nu poate fi contestat. Președintele italian nu poate fi judecat pentru acțiunile comise în timpul mandatului său, cu excepția trădării și încălcării Constituției.

Austriecii votează plecarea președintelui

Nici nemții nu sunt implicați în procesul de suspendare al președintelui lor. Asemănător României, în cazul în care președintele german nu își mai poate exercita atribuțiile, președinte interimar devine șeful Bundesrat, camera superioară a Parlamentului german, echivalenul Senatului din Parlamentul României. Însă, în cazul în care Parlamentul vrea demiterea președintelui, interimatul va fi asigurat de o persoană desemnată de Curtea Constituțională Federală. Cererea pentru destituirea pre