Indiferent cate intorsaturi de calcai ar putea considera unii ca ar fi prestat magistratii Curtii Constitutionale pentru a decide ca suspendarea presedintelui Traian Basescu a fost in regula, hotararea acestora are temei legal. Ne place sau nu.

S-au bazat pe o ordonanta de urgenta care a luat CCR din atributii si a lasat Parlamentului ultimul cuvant in materie de suspendat presedintele.

La data emiterii acestei ordonante, ea nu mai putea fi atacata de nicio institutie, deoarece si Avocatul Poporului fusese tuns. Executie sumara, dar foarte bine calculata, fara niciun detaliu lasat alandala.

Singura mea curiozitate ar fi sa vad cum motiveaza Curtea nerespectarea Constitutiei, care spune ca presedintele poate fi suspendat daca savarseste fapte grave care incalca Legea fundamentala. Dar numai asa, de amorul artei, ca sa stiu daca nu cumva am suferit un atac vascular cerebral si mi-am pierdut functiunea gandirii.

Ce s-ar fi intamplat daca CCR ar fi fost mai catolica decat Papa? Dadea la loc comanda suspendarii, iar tensiunea acumulata in ultima perioada in Romania, unde daca aprinzi un chibrit explodeaza totul, nu avea nicio sansa sa se risipeasca.

Prin urmare magistratii s-au gandit ca au o functiune sociala si au umblat la supapa de presiune. Pana la urma, odata cu intoarcerea lui Traian Basescu la popor se transeaza o chestiune care framanta natiunea din ianuarie. Laie sau balaie, tragem linie si mergem mai departe.

Aparent nu pot fi criticati. Cum Parlamentul si-a tras puteri conferite, pana mai ieri, exclusiv CCR, justificarea va fi inghitita, prin urmare ne incolonam la urne. Nu mai conteaza ca aceasta tara nu mai are o institutie care sa vegheze la intangibilitatea Constitutiei, oamenii au pus mai presus linistea.

Cu o asemenea presiune pe umeri, cu intreaga Europa in ceafa, cu rap