Uimeste faptul ca autorii comunicarilor prezentate in cadrul dezbaterii din luna martie 2012 sub egida Consiliului de Administratie al BNR, sectia de stiinte economice, juridice si sociologice a Academiei Romane si grupului de cercetare din cadrul BNR, care au dezbatut problema stadiului relatiilor economice romano-germane de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial (dr. Brindusa Costache, sefa serviciului Arhiva din BNR, si prof. univ. dr. Victor Axenciuc), nu analizeaza nici macar datele stipulate in tratat, precum ar fi in mod corect, data pendentei obligatiilor germane fata de Romania la 8 mai 1945, ci, dimpotriva, dau curs unor supozitii asupra a ce s-ar fi putut intampla cu creantele pana in 1947, cand au disparut din evidenta BNR.
Este la liberul arbitraj politic al BNR sa afirme ca Germania ar fi acordat Romaniei in perioada razboiului credite care ar fi redus din disponibilul Romaniei de la Berlin. Dar o astfel de interpretare bizara este fara precedent, deoarece nici macar Guvernul Federal de la Berlin nu a fabulat astfel de afirmatii in raspunsul la interpelarea din Bundestag din 2010. In timp ce Guvernul Federal German nu a contestat suma finala in cliringul romano-german, citand in raspunsul dat, din propriile arhive, un sold net de aproximativ 1 miliard RM, specialistii mobilizati de BNR se straduiesc sa argumenteze ca datoria s-ar fi stins, citand cateva randuri din Kiritescu!!!
Pe intelesul cititorului: Banca Reglementelor Internationale (BRI) evidentiaza in raportul de lucru al anului 1943 la pagina 163 ca Germania incerca prin tot felul de tehnici financiare sa reduca cresterea debitului Romaniei de la Berlin. O modalitate de a reduce datoria catre Romania in anul 1943 explicata in raportul BRI a fost de a obliga Romania sa efectueze plati din disponibilul de la Berlin pentru comenzi cu ani de zile in avans si proiecte de la Ger
