Invitat la o dezbatere televizata, nu cu mult timp in urma, actorul Mircea Diaconu a jucat intr-unul din cele mai slabe roluri din viata sa. A jucat rolul de avocat al actualului guvern Ponta.
Intre altele, incercand sa explice lipsa unor masuri concrete ale actualului executiv vizavi de "marile restituiri" promise, Mircea Diaconu spunea ca guvernul Ponta nu este decat "un administrator interimar" care nu isi poate permite masuri extreme. Cat "adevar" era in aceasta suava afirmatie, s-a vazut in putin mai tarziu.
Dupa un numar record de ordonante de urgenta, guvernul Ponta a reusit sa arunce in aer nu numai echilibrul bietului nostru leu, dar si obisnuita liniste estivala a bravilor nostri parlamentari.
Multe intrebari ar putea fi adresate noilor diriguitori ai tarii - care de la o simpla motiune de cenzura adresata fostului executiv, s-au trezit acum ca vor sa arate tarii ca nu degeaba au chiulit in trecut de la lucrarile Parlamentului.
Totusi, pentru ca in ciuda papusarilor din spatele lor, exista doar doi lideri ai acestei actiuni, am sa restrang aria intrebarilor doar la cuplul "Crin si Ponta". Iar pentru ca dintre acestia doi, primul oricum vorbeste mult, fara sa spuna de fapt nimic, o sa ma rezum in a-i pune cateva intrebari doar tanarului Victor Ponta.
- daca ii este indiferenta parerea Europei fata de ce politica interna a Romaniei, atunci de ce s-a inghesuit sa urce in avionul cu destinatia Bruxelles, cu pretul incalcarii Constitutiei Romaniei?
- ce sens mai are consultarea Curtii Constitutionale si in ultima instanta chiar existenta sa, daca deciziile sale sunt oricum neluate in seama?
- daca acuzatiile explicite aduse de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, se pare ca il lasa rece pe conjuncturalul nostru prim-ministru, atunci cum vede el continuarea relatiilor romano-germa
