Marea artă de scamator politic a lui Traian Băsescu dă acum în clocot. Dacă înţeleg acest lucru, cei care se vor prezenta la urne pe 29 iulie vor percepe esenţa unei realitaţi triste: cvasimajoritatea afirmaţiilor Preşedintelui au fost minciuni care le-au afectat viaţa.

O analiză a comportamentului prezidenţial trebuie să plece de la percepţia extraordinarei încăpăţânării pe care o manifestă Traian Băsescu, în a se agăţa de putere. Acest dar temporar pe care viaţa îl face unor oameni a generat în capul Preşedintelui „boala de putere”, care are un singur antidot: „deposedarea” cât mai urgentă de prerogativele puterii, pentru readucerea pacientului cu picioarele pe pământ, în mijlocul realităţii. Traian Băsescu se împotriveşte cu disperare să fie readus cu picioarele pe pământ.

Este adevărat că are motive temeinice. Perspectivele ulterioare posibilei demiterii sunt sumbre . „Angaralele” Preşedintelui legate de Justiţie nu sunt deocamdată finalizate, ci doar puse „la prăfuit”. Simplul cetăţean Traian Băsescu va fi chemat să dea explicaţii pentru presupusele fapte penale sesizate în dosare. Este rolul Justiţiei să constate dacă Preşedintele este vinovat, sau nu, dar până atunci teama există. Deocamdată ea nu este atât de puternică, încât să genereze intrarea în panică, odată cu scurgerea timpului, teama instalându-se tot mai adânc în sufletul Preşedintelui.

Actualul discurs public promovat este unul care se vrea onorabil, dar în acelaşi timp şi victimizant. Este un căpitan de cursă lungă care nu a minţit niciodată, doar a spus adevărurile crunte, care au durut. Despre sine crede că a dat dovadă de mult curaj, hotărâre şi determinare în momentele cruciale. Dar „oamenii răi” şi Presa nu l-au lăsat niciodată să îşi ducă la îndeplinire menirea. A venit din nou momentul-sugerează Preşedintele!-ca poporul să restabilească adevărul. Este vorba de ace