Cojiţi şi spălaţi în apă rece cîţiva muguri de taro (nu tuberculii plantei, folosiţi îndeobşte). Tăiaţi-i în felii şi prăjiţi-i în două uncii de untură fierbinte. Amestecaţi bine. Adăugaţi apoi o uncie de sare şi o legătură de ceapă verde, tocată mărunt. Acoperiţi şi lăsaţi să fiarbă la foc mic pînă e gata, mai precis, pînă cînd totul devine o pastă omogenă.

Taro sau colocasia, din grecescul kolokàsion („lotus indian“), este cunoscut în Europa mai ales ca plantă decorativă, sub numele „ureche de elefant“. O plantă cu spectru larg, la limita dintre ornamental şi comestibil.

Cojiţi şi spălaţi în apă rece cîţiva muguri de taro (nu tuberculii plantei, folosiţi îndeobşte). Tăiaţi-i în felii şi prăjiţi-i în două uncii de untură fierbinte. Amestecaţi bine. Adăugaţi apoi o uncie de sare şi o legătură de ceapă verde, tocată mărunt. Acoperiţi şi lăsaţi să fiarbă la foc mic pînă e gata, mai precis, pînă cînd totul devine o pastă omogenă.

Taro sau colocasia, din grecescul kolokàsion („lotus indian“), este cunoscut în Europa mai ales ca plantă decorativă, sub numele „ureche de elefant“. O plantă cu spectru larg, la limita dintre ornamental şi comestibil.