… poate unii dintre dumneavoastra nu isi mai amintesc de Andreea Sepi. Dar multi isi vor aminti cu siguranta textul Dor de Romania ?!? care a devenit viral pe internet acum doi ani – ba chiar mi-a adus si mie o nemeritata faima, multi considerandu-ma autorul textului cu pricina. Ei bine, de asta data, Andreea m-a contactat cu un alt text care … doare. Daca doare la fel sau mai tare decat “Dor de Romania” ramane sa stabiliti dumneavoastra.
Aş putea începe prin a spune că dl. Crin Antonescu este tulcean. Mi-aş putea reaminti că, acum 20 de ani, la prima mea vizită în Tulcea imediat după 1989, am fost întâmpinaţi cu: “Vouă, ăstora din Timişoara, la ce naiba v-a trebuit Revoluţie? Era mai bine sub Ceauşescu.”
Aş putea să îl atac şi eu pe domnia sa la coordonatele dumisale geografice, aşa cum îmi face el mie.
Sunt cetăţean român cu domiciliul în străinătate. Da, din ăla care mănâncă toată ziua numai lapte şi miere prin Occident (chit că unse frumos peste un substrat gros de umilinţă – pe motive de paşaport românesc). Da, din ăla care habar n-are ce se mai întâmplă prin ţară şi care, prin votul său, îi chinuie nespus pe patrioţii rămaşi acolo (da, ăia super-preocupaţi, care ies doar 30% la urne, deşi le au la colţul blocului). Ce mai, sunt trădătorul perfect. Ba chiar, (blasfemie!) am şi dublă cetăţenie. Am, cum s-ar zice şi patrie-mamă şi Vaterland. Aş putea să o duc de minune în această adevărată familie. Simbioza ar fi posibilă. Aiurea, zi-i spion şi pune-l la plată.
Recent, domnul preşedinte interimar declara senin că ar prefera să citească principiul american „no taxation without representation” un pic invers, cum ar veni, „no representation without taxation.” Prima mea reacţie a fost să râd ca la Caragiale. Reînvie oare vremea latifundiarilor şi „apropitarilor”? De când, în socialista domniei sale alianţă, drepturile cetăţeneşti sunt direct l
