Dacă scenariul USL de preluare totală a puterilor în stat va fi pus în aplicare până la capăt, România va cheltui în următoarele luni aproape o sută de milioane de euro doar pentru referendumul de demitere a preşedintelui şi pentru alegerile prezidenţiale anticipate, în două tururi, pe care ar urma să le organizeze la toamnă.

Atât ne va costa „capul" lui Traian Băsescu, pe care liderii actualei guvernări şi ai noii majorităţi parlamentare şi-l doresc cu orice preţ, cu doi ani înainte de finalul mandatului său. Dacă la această cifră adăugăm pierderile provocate de deprecierea leului în raport cu moneda europeană, precum şi costurile previzibile cauzate de pierderea încrederii investitorilor străini în stabilitatea politică a ţării noastre, atunci vorbim despre o sumă de ordinul miliardelor.

De ce trebuie să plătim atâţia bani de la buget şi din buzunarele noastre, ale tuturor, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu operaţiunea USL? Care este motivaţia reală a demiterii preşedintelui din moment ce, aşa cum s-a văzut de la 1 iulie încoace, acesta nu are nicio posibilitate de a împiedica procesul legislativ sau actul guvernării? Este îndepărtarea lui Traian Băsescu un scop justificat de vreo situaţie concretă în care acesta s-ar putea pune de-a curmezişul voinţei celor aflaţi la putere? Există printre prerogativele sale constituţionale ceva prin care să poată bloca conducerea executivă (citeşte „efectivă") a ţării? Iată câteva întrebări ce par să fi fost trecute cu vederea în vâltoarea dezbaterilor pe marginea diverselor chichiţe juridice şi tehnice.

Care sunt prerogativele prezidenţiale

Conform Constituţiei, invocată astăzi mai des ca oricând, preşedintele României are următoarele drepturi şi atribuţii: propune şefii serviciilor de informaţii, numiţi însă de Parlament (art. 65); poate cere convocarea camerelor reunite (art. 66);