● Fetiţa din bolul peştişorului auriu, de Morris Panych, regia Radu Afrim, Teatrul German din Timişoara.

„Mama spune că ştii cînd ai ajuns la maturitate. Este momentul în care nu mai eşti fericit şi începi să-ţi aminteşti cînd erai.“ Probabil cu această replică l-a „agăţat“ dramaturgul canadian Morris Panych pe Radu Afrim, care i-a montat la Teatrul German din Timişoara piesa Fetiţa din bolul peştişorului auriu. Regizorului îi plac grozav personajele care se refuză maturităţii, prin urmare responsabilităţii şi lucidităţii, şi rămîn prizoniere în vulnerabilitate. Iris are 10 ani şi încearcă să înţeleagă de ce familia ei se dezmembrează şi cum ar putea să o salveze. Pentru asta, fetiţa îşi construieşte propriul sistem logic în care idei savante, mult prea docte pentru un copil – dar Iris este precoce –, susţin un univers fantastic. Copiii îşi explică lucrurile despre oamenii mari printr-un imaginar cu reguli bine definite, inaccesibil adulţilor. Textul lui Morris Panych este cuceritor tocmai prin mutarea acestei perspective de la adult la copil. Drama familială este văzută din perspectiva fetiţei care o reconstruieşte după legile imaginarului ei. Pierderea în condiţii dramatice a unui peştişor auriu duce mutatis mutandis la pedepsirea „vinovaţilor“, adică a părinţilor, şi la reapariţia sub formă umană a vietăţii decedate, cu o misiune clară de salvare a familiei. Panych este destul de abil încît să ofere sugestii despre adevărata identitate a personajelor din lumea lui Iris, iar Afrim are subtilitatea de a relativiza sugestiile autorului, astfel încît povestea fabuloasă a fetiţei să fie pe deplin funcţională.

DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăArborescentă ca structură, densă şi lungă, piesa se apropie destul de mult de teatru