Preşedintele Gloriei este măcinat de probleme medicale, dar spune că nu se va retrage niciodată. E încă activ, ba chiar e atent şi la fonturile cu care e tipărit clasamentul în Gazetă.
Telefonul a sunat îndelung la orele amiezii, dar nu a răspuns nimeni. Cu un sfert de oră înainte de ora 22:00, o voce gravă de la celălalt capăt al liniei căuta identitatea apelantului: "Mă scuzaţi că revin atît de tîrziu, dar am fost ocupat pînă acum", explică Jean Pădureanu.
Propunerea politicoasă de a discuta despre fotbal a doua zi dimineaţa e respinsă brutal de "Lordul" fotbalului românesc. "Nu, de ce? Sînteţi obosit? Putem discuta liniştiţi acum. Hai să vă vedem, ce mai vreţi să aflaţi de la mine?".
Au urmat mărturisirile sincere şi debordante ale unui om de 76 de ani care ia 25 de medicamente pe zi, are cardiopatie ischemică şi diabet. "În plus, sufăr şi cînd ştiu că oamenii, mai ales tinerii, trăiesc cu o impresie greşită despre mine". Totuşi, pare mai decis ca niciodată să nu se despartă de fotbal pînă în ultima zi a vieţii sale.
- Domnule Pădureanu, cît de greu v-a fost anul de exil în Liga a 2-a?
- N-a fost deloc uşor, cu atît mai mult cu cît ni s-a întîmplat un lucru nemeritat, fiind retrogradaţi pe criterii financiare. Jucătorii s-au ambiţionat extraordinar şi într-un an de zile am defilat în liga secundă ca Vodă prin lobodă, ca raţa prin apă.
- E criză în ţară, în fotbal. La Bistriţa sînt destui bani încît să speraţi că veţi rămîne Liga I?
- Realitatea de la Gloria este cea generală, care există acum în tot fotbalul românesc. Încet-încet am reuşit să plătim tot ce aveam de plătit către jucători, dar vreau să vă spun că Nae Manea are un merit extraordinar pentru ce a reuşit cu echipa. Ultimul an s-a consumat din inerţie şi din pasiune, iar la final, cînd am tras linie, 80% din bani s-au dus către jucători, restul pe cantonamente ş
