Născută pe 16 mai, 1955 în Grodno (în fostul URSS, actualmente Belarus), gimnasta supranumită "vrăbiuţa din Minsk" a câştigat patru medalii olimpice de aur şi două de argint, reuşind să revoluţioneze, prin exerciţiile ei, modul în care se prezintă gimnastele în competiţie şi modul în care publicul percepea gimnastica artistică feminină. Acrobaţiile micuţei gimnaste din Uniunea Sovietică au cucerit publicul, făcând din gimnastica artistică unul dintre cele mai populare sporturi din programul Jocurilor Olimpice.
Olga şi-a descoperit talentul şi abilităţile sale pentru activiăţile fizice încă din şcoala generală, unde, deşi era cea mai mică din clasă, sărea mai sus şi alerga mai repede decât toate fetele şi mulţi dintre băieţi. Plină de energie şi pusă pe năzbâtii, Olga obişnuia să fie prinsă des sărind peste garduri sau escaladând copaci pentru a se servi cu fructe.
Când părinţii săi au trimis-o la gimnastică, Olga s-a îndrăgostit de sport şi a arătat un potenţial imens pentru această disciplină. În 1967, ea s-a înscris în concursul naţional de gimnastică pentru juniori şi a câştigat medalii de aur la sărituri, bârnă şi paralele.
La vârsta de 14 ani, ea a ajuns la campionatul naţional, unde a arătat juriului pentru prima oară mişcările care i-au purtat numele: săritura Korbut pe bârnă (salt înapoi, cu aterizare pe bârnă prin forfecare) şi săritura Korbut pe bară (salt înapoi din poziţie de stând în picioare pe bara înaltă a paralelor). Considerate a fi neortodoxe şi prea diferite de stilul sovietic tradiţional, exerciţiile Olgăi nu au fost punctate la nivelul spectaculozităţii şi complexităţii lor.
Înainte de Olimpiada de la Munchen din 1972, Olga a reuşit să termine şcoala şi să cucerească locul trei în Campionatul Naţional sovietic şi să câştige Cupa Riga, dar ochii ei erau aţintiţi către aurul olimpic.
Evoluţia
