Agitată această vară politică! Nu se aseamănă cu vacanţele lungi de acum 100 de ani, când politicienii mergeau "la băi" pe la Carlsbad sau Monte Carlo şi în care ziarele abia dacă aveau ce scrie. Pe neaşteptate, fosta Opoziţie, care devine cu paşi tot mai hotărâţi Putere, a declanşat procedurile de demitere a preşedintelui României. Lovitură de stat, în accepţiunea susţinătorilor lui Traian Băsescu, proces democratic după reprezentanţii liberalilor şi social-democraţilor, mişcarea care a luat prin surprindere societatea românească, dar a reuşit şi să readucă România în atenţia cancelariilor occidentale, e adevărat, un interes suscitat de insistenţe venite probabil tot de pe meleagurile mioritice.

Dacă un stat al Uniunii Europene derapează de la linia democratică? Sunt îndreptăţite îngrijorările manifestate de o parte din liderii europeni? Aparenţa a fost de forţare a limitelor, chiar şi pentru cei care nu vor să îl mai vadă la Cotroceni pe Băsescu. Nu atât suspendarea preşedintelui şi declanşarea referendumului de demitere (procedură perfect constituţională) ar fi în măsură să ne îngrijoreze. Nici demiterea preşedinţilor de Cameră (până la urmă nu mai reprezentau o majoritate şi nici nu se constituiau ca instanţe morale, cu reverberaţii în rândurile alegătorilor). Îndepărtarea Avocatului Poporului, cu atât mai puţin (cine îşi mai amintea că există!?). Nici modificarea prin ordonanţă de urgenţă a legilor privind referendumul nu constituie un fapt ieşit din comun, mai ales că se revine la o legislaţie care era în vigoare încă din anii '90. Trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului la Guvern, iarăşi, nu e ceva nemaipomenit întrucât în cele mai multe dintre ţările europene instituţiile similare se află sub autoritatea unor entităţi care ţin de Executiv.

Mai degrabă ar trebui să ne pună în gardă că mutările de mai sus s-au întâmplat toate de