Victor Ponta spune ca pleaca linistit la Bruxelles dupa deciziile CCR. Nu inteleg de ce. Din tarcul stramt in care a incercat sa o vare Guvernul Ponta, Curtea Constitutionala nu a facut decat sa confirme, de fapt, acuzatiile aduse actualei puteri de catre cancelariile occidentale.

CCR a validat intr-adevar procedura de suspendare, pentru ca numai avea instrumentele necesare sa o invalideze, dar a confirmat prin doua decizii luate in unanimitate ca guvernul a incercat sa schimbe regulie jocului si, implicit, a atacat statul de drept, prin doua reglementari neconstitutionale pe care a incercat sa le faca inatacabile.

Asadar, CCR a validat cererea de suspendare a presedintelui, a respins sesizarea lui Vasile Blaga privind revocarea din functia de presedinte al Senatului si a lui Gheorghe Iancu privind revocarea din functia de avocat al poporului, dar nu pentru ca ei nu ar avea dreptate, ci pentru ca CCR nu mai are dreptul sa atace hotararile parlamantului din cauza unei ordonante de urgenta emise chiar inainte de aceste revocari.

In acelasi timp, CCR a declarat neconstitutionala legea care a scos aceste hotarari de sub competenta sa si a conditionat constitutionalitatea legii referendumului de o anumita prezenta la vot, mai precis 50% +1. Dar si in privinta atributiilor CCR si a prezentei la referendum guvernul a emis si doua ordonante de urgenta, asupra carora CCR nu poate fi sesizata decat de Avocatul Poporului care a fost revocat in conditii dubioase, revocare asupra careia CCR nu se poate pronunta. Si am inchis cercul abuzului perfect.

Ca sa intelegem mai bine, va propun un exercitiu de logica. Sa derulam filmul si sa plecam de la premisa ca nu ar fi existat ordonanta privind Curtea Constitutionala, practic inatacabila, dar cu un continut identic cu al unei legi neconstitutionale. Pe legislatia nealterata de aceasta OU