Sǎptǎmâna trecutǎ a avut loc lansarea cǎrţii profesorului Vasile Gheţǎu "Drama noastrǎ demograficǎ. Populaţia României la recensǎmântul din octombrie 2011", apǎrutǎ sub egida Insitutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare. Vasile Gheţǎu este, fǎrǎ îndoialǎ, cel mai competent dintre experţii români în demografie, consultant ONU în probleme de recensǎmânt. A condus din poziţia de director general recensǎmântul din 1992, deci ştie ce spune, atât teoretic cât şi practic, când e vorba despre analiza rezultatelor unui recensǎmânt.

Analiza propusǎ de cǎtre Vasile Gheţǎu întâmpinǎ o dublǎ dificultate: datele disponibile sunt provizorii şi parţiale, iar recensǎmântul a fost viciat de imperfecţiuni majore - cea mai gravǎ fiind nerecenzarea a circa un milion de persoane, în unele localitǎţi ponderea acestora fiind considerabilǎ (6% în Bucureşti). Punctul de plecare al analizei îl constituie scǎderea populaţiei stabile în mai puţin de 10 ani (martie 2002 - octombrie 2011), cu 2,6 milioane. Autorul demonstreazǎ cǎ din aceastǎ pierdere 0,4 milioane sunt rezultatul sporului natural negativ şi 2,2 milioane reprezintǎ emigraţia externǎ.

Aceastǎ informaţie determinǎ revizuirea proiecţiei pentru viitorul apropiat: Calculele d-lui Gheţǎu ne aratǎ cǎ în anul 2050 vom fi cel mult 15 milioane (proiecţiile anterioare se indicau 16,8-17 milioane) - asta doar pe baza mişcǎrii naturale, adicǎ fǎrǎ a lua în calcul migraţia externǎ. Ca rezultat imediat, o serie de indicatori, care se calculeazǎ prin raportare la populaţie, vor trebui revizuiţi - de la produsul intern brut şi datoria externǎ pe locuitor pânǎ la rata şomajului, pe care autorul o estimeazǎ la 8,5%, în loc de 7,7%, cum apare în statisticile oficiale. Sǎ adǎugǎm o posibilǎ diminuare a locurilor alocate în Parlamentul European şi alte organisme similare, pentru a constata cǎ datele recensǎmânt