Cum să-l descrii pe un actor aflat la apogeul profesiunii sale?! De obicei, se spune despre el că e foarte, foarte bun, că e printre puţinii mohicani care slujesc scena cu o credinţă statornică… Se foloseşte chiar cuvântul geniu – ”cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului”. Unora le place… Unora însă nu le place în sensul că, dacă sunt astfel caracterizaţi, atunci spre ce mai tind… Şi ei muncesc în continuare, nu pentru jertfire, nu pentru laude, ci pentru că altfel nu pot trăi.

Pentru că nu poate trăi fără teatru, fără ceea ce a fost o zvâcnire încă de la 17 ani, Mariana Mihuţ, la cei aproape 70 de ani de viaţă, creează în continuare roluri mari, complicate, pline de mister. Personajele, pe care le acceptă, sunt construite în scenă cu acele însuşiri intelectuale şi morale ce o disting ca individualitate. Le modelează cu raţiunea şi cu sufletul.

Cel mai nou rol al ei e Regele Lear din piesa lui Shakespeare, realizat de curând în spectacolul „Lear(a)”, în regia lui Andrei Şerban, de la Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” (Grădina Icoanei). Un nou Lear, într-o interpretare captivantă, tulburătoare, vizibilă. Un nou Lear, căci a mai fost unul căruia i-a dat formă în toamna lui 2008, pe aceeaşi scenă şi sub bagheta regizorală a aceluiaşi Andrei Şerban. Acel „rol copleşitor” l-a acceptat cu „onoare” şi „bucurie” atunci când i-a fost propus, iar pentru interpretare a obţinut Premiul UNITER.

Personajul Regele Lear din „Lear(a)” , întruchipat de Mariana Mihuţ, îţi poate răscoli sufletul şi mai mult. Actriţa nu face, pur şi simplu, un travesti, ci se mută în acest personaj, foarte solicitant pentru oricine se încumetă să-l joace. Impresionată de „situaţiile uluitoare, extraordinar de adevărate şi de profunde” din piesă, aşa cum mărturisea o dată, ea este în scenă totuna cu Regele Lear, aşa cum l-a înţeles, în orice situaţie: acel rege