Doamna Dr Psihiatru e o femeie frumusica, de vreo 34 de ani. Are o fusta scurta de jeans, un tricou cu dungi marinaresti si parul lung prins intr o coada.Te priveste circumspect de sub ochelarii cu rame fine si negre, in timp ce tu te simti cel mai schizoido, maniaco-depresivo si obsesivo-compulsivo pacient, care la sfarsit va primi o parafa pe o foaie de examen psihiatric sau eventual o reteta mai mult sau mai putin electronica.
-Lucrati la stat sau la privat? intreaba ea pe un ton neutru
-Lucrez la privat….zici gandindu te la biroul tau mic cu aer conditionat in care ai fi preferat probabil acum sa fii.
-Dormiti bine noaptea?
-Adorm greu, adaugi tu gandindu te la cele 10 emailuri pe care scrie urgenta si pe care nu ai apucat inca sa le citesti
Doamna doctor se ridica in picioare si observ ca e mai mica de statura ca mine . In lumina camerei , agasata de pozitia deloc comfortabila in care ma aflu, mi se pare ca dintii ei din fata sunt usor strambi . Nici nu apuc sa ma gandesc bine la acest detaliu nesemnificativ, ca interogatoriul reincepe.
-Sunteti multumita de viata dumneavoastra? zise ea frecandu si cu mana rama ochelarilor, ca si cum si ar pune ei acesta intrebare.
-Sunt,…… majoritatea timpului, raspunzi, gandind la concediul de acum 2 ani, la masina care ti a fost ieri ridicata din fata blocului si la cainele vecinei pe care era sa calci dimineata.
Pare multumita de raspunsul meu si ma anunta ca toata consultatia s a terminat. Sunt oarecum consternata de durata ei , dar imi reprim politicoasa orice intrebare suplimentara. Imi iau foaia , mormai destul de sec un ‘va multumesc si la revedere’ si ies. In urma mea, doamna psihiatru cu toti dintii ei strambi, isi aprindea o tigara subtire abia scoasa dintr un pachet roz.
Privesc la foaia din mana si la capitolul observatii, ma loveste frontal ceva asemanator hierog
