Pentru a doua oară în mai puţin de o săptămână, Comisia Europeană şi-a exprimat „preocuparea faţă de viteza şi consecinţele deciziilor luate în ultimele săptămâni" în România, un mesaj clar din partea Executivului European că nu este vorba nici de feude politice, europene, nici de dezinformare, cum pretinde guvernul USL, ci de o îngrijorare autentică şi legitimă că în România instituţiile democraţiei şi statului de drept sunt distruse, poate, iremediabil.
Riposta USL la valul de condamnări ale acţiunilor Guvernului Ponta din ultima perioadă a luat patru forme: negarea - „nu este nimic adevărat, este numai vina pedeliştilor, care dezinformează pe toată lumea" etc -, minimalizarea - fie prin ridiculizarea nivelului de la care a fost transmis mesajul („e numai un purtător de cuvânt''), fie prin minimalizarea mesajului propriu-zis - „n-a fost un mesaj oficial, a fost un răspuns la o întrebare adresată de un jurnalist'', delegitimarea - „e vorba de o feudă între familiile politice europene şi de poziţii partizane'' -, şi (contra)atacul populist de tip Lukaşenko-Chavez - „poporul suveran'', „doamna Merkel nu votează în România'', „nu suntem colonie''. Toate aceste patru forme de diversiune alcătuiesc structura de reacţie rapidă prin care USL încearcă să escamoteze o realitate simplă: toţi aliaţii şi partenerii României sunt îngrijoraţi că prin acţiunile sale Guvernul Ponta distruge în mod sistematic instituţiile şi procedurile obişnuite într-un stat de drept şi că aceste acţiuni fulgerătoare vor avea consecinţe pentru mulţi ani de acum înainte în funcţionarea instituţiilor şi a vieţii politice româneşti.
Mecanismul diversiunii este dificil de demontat, pentru că se desfăşoară pe mai multe paliere, dar nu imposibil. Despre atacurile de tip populist la adresa unui lider european de talia Angelei Merkel, ele dovedesc primitivism politic şi ar putea con
