Ionut Ghiugan Psiholog specialist contact@lapsiholog.comNu exista om care sa nu fi spus o minciuna cat de mica. Cu totii mintim dintr-un motiv sau altul si acest lucru este foarte suparator, mai ales in viata de cuplu. Mintim voluntar, constient, sau fara sa ne dam seama, involuntar. In urma experientelor noastre de viata devenim constienti de forta acestui comportament si il utilizam uneori intr-o forma benefica, dar de cele mai multe ori intr-o directie distructiva pentru noi si cei din jurul nostru.
De ce o facem
Ne mintim partenerul de cuplu, copiii, parintii si chiar si prietenii sau colegii de munca. Recurgem la acest gest ca sa ne protejam propriile interese, sa mentinem un avantaj, sa castigam increderea sau afectiunea cuiva, sa avem acces la putere, bani sau tot felul de avantaje. Minciuna este o caracteristica universal umana, o deprindere de baza pe care incepem sa o exersam inca din copilarie, de la varsta de 3 ani. Parintii ne invata ca, in anumite situatii, adevarul nu este cea mai buna alternativa de urmat.
Scuzele neadevarului
Toti mintim, dar de ce facem acest lucru atat de des? Iata cateva motive:
Pentru a ne proteja. Minciuna poate fi privita ca un mecanism de autoprotectie, care previne expunerea la situatii negative, fie fizice sau psihice.
Frica de pedeapsa. In experienta noastra din copilarie am fost sanctionati atunci cand am gresit sau nu am fost la inaltimea asteptarilor. In procesul de crestere am invatat sa ne acoperim greselile, lipsurile si sa transmitem o alta imagine despre noi.
Teama de respingere este un alt motiv pentru care mintim. Nevoia noastra sociala de a fi acceptati de ceilalti si a avea o imagine pozitiva in relatie cu oamenii din jur.
Teama de a nu pierde lucrurile importante din viata noastra. Frica de a pierde bani sau obiecte de valoare, frica de a nu pierde o oportunitate
