Cu patru ani în urmă, la Olimpiada de la Londra, Zátopek a reuşit o performanţă care ar putea fi considerată, şi pe bună dreptate, o evoluţie spectaculoasă. A câştigat medalia de aur la cursa de 10.000 de metri şi a terminat pe doi la proba de 5.000 de metri, în faţa primului belgian medaliat cu aur pentru atletism la Jocurile Olimpice, Gaston Reiff.

Londra a fost primul oraş în care s-a auzit scandarea "Za-to-pek, Za-to-pek!" pentru prima dată, determinarea şi ambiţia cehului cucerind spectatorii.

La Helsinki, Zátopek a concurat întâi la proba de 10.000 de metri, proba sa preferată, pe care a câştigat-o fără probleme la Jocurile Olimpice anterioare, când şi-a extenuat adversarii cu un ritm de alergare susţinut pe întreaga durată a cursei, detaşându-se în câştigător cu mult timp înainte de final. ”Emil cel teribil” era favoritul principal, fiind deţinătorul recordului mondial al probei (29 minute şi 2.6 secunde).

Conform anumitor surse, în noaptea dinaintea finalei la 10.000 de metri, în jur de miezul nopţii, în camera lui Zátopek şi-a făcut apariţia un jurnalist australian. "Locomotiva cehă” nu l-a gonit pe inoportunul intervievator, ci a stat de vorbă cu el timp de 30 de minute. Aflând că acesta nu are unde să stea, cehul s-a oferit să împartă camera cu el timp de o noapte.

Neafectat de evenimentele de peste noapte, Zátopek i-a înfruntat pe Gordon Pirie (Marea Britanie), Aleksandr Anufriev (URSS) şi Alain Mimoun (Franţa), cel care era poreclit "umbra lui Zátopek" din cauza curselor în care a terminat în urma cehului, după ce alerga mult timp în urma lui. Fiecare dintre cei trei avea pretenţii legitime la titlu. După primul tur, Anufriev îl depăşea pe australianul Les Parry pentru a deveni liderul curseri. La 2.000 de metri, Zátopek trecea în faţă, unde avea să rămână până la finalul cursei. Mimoun şi-a respectat blazonul