În curând se fac patru ani de când primele semne ale crizei s-au instalat în România. Pe la Palatul Victoria au trecut de atunci patru prim-miniştri - Tăriceanu, Boc, Ungureanu şi acum Ponta. Care au depus jurământul în faţa unui singur om: Traian Băsescu. La patru ani de la debutul crizei, aceiaşi oameni îşi încrucişează săbiile încercând să acapareze puterea. La început au negat criza şi suferinţele economiei. Apoi au ignorat-o. Acum, preocupaţi de lupta politică, nu le mai pasă. Dar măcar să fi lăsat companiile de stat, care sunt devalizate de toată lumea, indiferent de culoarea politică, unui management privat sau să le fi privatizat cu totul, sau să le fi listat pe bursă.
Băsescu, Tăriceanu, Boc, Ungureanu nu au avut timp, iar Ponta este de prea puţină vreme, au avut în retorică toate aceste lucruri, dar, în realitate, nu au făcut nimic. Iar aceste companii, de fapt tot sectorul economic de stat, sunt supuse tuturor luptelor politice şi ajung, în final, să nu aibă nicio contribuţie la dezvoltarea ţării, nici prin impozite şi taxe, nici prin locuri de muncă, nici prin strategii de dezvoltare a unui sector. Dimpotrivă, toţi ceilalţi trebuie să acopere găurile din taxele şi impozitele plătite de ei.
Culmea devalizării unei companii de stat este situaţia de la Hidroelectrica, unde unul dintre "băieţii deştepţi" a intrat în insolvenţă, lăsând în urmă 37 de milioane de lei datorii neplătite către companie în contul energiei ieftine primite.
Cine plăteşte cei 37 milioane de lei, bani care ar fi putut fi folosiţi pentru construirea unei şcoli, a unui spital, a unui centru de afaceri? Videanu, cei care au semnat din partea Hidroelectrica? Boc, că nu a urmărit ce se întâmplă acolo? Ariton, care nu a ieşit din minister cât timp a fost acolo? Măcar dacă premierul Ponta ar putea să răspundă public la această întrebare, şi tot ar fi ceva.
Hidr
