Bătălia adulţilor cu Internetul şi cu mass-media pare a fi pierdută: copiii noştri sînt la un click distanţă de orice informaţie pe care şi-o doresc şi de orice dialog pe care vor să-l înfiripe. Reţelele de socializare sînt mai tari decît orice întîlnire în parc sau la film, referatele în format electronic stau la îndemîna oricărui elev necăjit de tema la istorie sau geografie. Copiii noştri pot fi, cu doar o apăsare de buton, experţi în Socrate, fotosinteză, particula lui Dumnezeu, relaţii cu sexul opus, modă etc.
În vremurile de dinaintea Internetului, un om cult era un „om citit“. Astăzi, internauţii ceva mai insistenţi şi cu preocupări ceva mai diverse pot aspira la acelaşi titlu. Mi-aduc aminte cum, în anii şcolii de dinainte de Revoluţie, informaţiile livrate de profesori şi părinţi ne lăsau cu gura căscată: adulţii din preajma noastră păreau singurii, şi cei mai autorizaţi, depozitari ai nenumăratelor poveşti despre scriitori şi timpuri demult trecute, ai celor mai noi informaţii din ştiinţă şi artă, ai răspunsurilor complete şi spectaculoase despre lume şi viaţă.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosAstăzi, un adult poate fi pus în dificultate de viteza cu care circulă informaţiile printre copii şi tineri. Autoritatea lui pedagogică poate fi lesne pusă la încercare de uşurinţa cu care orice informaţie poate fi căpătată fără studiu prelung, de rapiditatea cu care modele superficiale, inconsistente (chipuri anonime de pe bloguri sau site-uri), îşi fac loc în viaţa tinerilor, de invitaţiile la chat şi de comentariile de pe forumuri care par a arunca în aer constrîngerile unui dialog civilizat într-o limbă corectă, bazat pe informaţii verificate. Un educator bun, dascăl sau părinte, are nevoie să-şi diversifice competenţele pedagogice, pentru ca atracţia, firească, a copiilor, tinerilor, pentru Interne
