La 12 iulie 1909, în comuna Vităneşti, judeţul Teleorman, se năştea marele filosof, poet, eseist, publicist şi scriitor Constantin Noica. A fost al treilea copil al moşierului Grigore Noica şi al Clementei (născută Casasovici). Părinţii săi i-au asigurat o educaţie aleasă. A absolvit şcoala primară la Bucureşti, urmând gimnaziul la Liceul “Dimitrie Cantemir”, aprofundânu-şi ulterior studiile la Liceul “Spiru Haret”. Îndrăgostit de literatură, a debutat în 1927 în revista liceului ­ “Vlăstarul”, în perioada în care i-a fost profesor de matematică Dan Barbilian, nimeni altul decât poetul Ion Barbu. După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931, între profesorii săi aflându-se şi filosoful Nae Ionescu. După anii de studenţie, între 1932-1934 a frecventat Societatea culturală “Criterion” şi, cu toate că mulţi prieteni de-ai săi au îmbrăţişat cauza mişcării legionare, Noica a refuzat să se alăture acestui curent. În 1933 a fost student al Facultăţii de Matematică, iar în primăvara anului următor a plecat la Paris, pentru un an, ca bursier al statului francez. În 1940 şi-a susţinut la Bucureşti doctoratul în filosofie, apoi, în luna august a aceluiaşi an va scoate din bani proprii, fără vreun sprijin editorial, un singur număr al revistei “Adsum”. În scurt timp avea să plece la Berlin, ca referent de filosofie la Institutul Româno-German. Aici a rămas până în 1944 , participând de mai multe ori la seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger. În această perioadă însă, împreună cu Constantin Floru şi Mircea Vulcănescu, a editat patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu şi anuarul “Isvoare de Filosofie”.

Vreme de 10 ani, lui Constantin Noica i s-a instituit domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel, în 1958 fiind arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, fiindu-