(Articol apărut în Dilema, nr. 223, 2 mai - 8 mai 1997)
Oricît nu s-ar fi simpatizat ele, se mai întîlnesc și acum în mine, adunate de prin cimitirele orașului, încă înfruntîndu-se. Domnișoarele M și fetele B - nu atît două niveluri sociale, cît două concepte de viață, bazate pe valori diferite. Intrate în reacție prin catalizatorul unei căsătorii, cele două încărcături genetice au dat mezaliajul cu numele meu în care, cu tot tăvălugul "egalizator" al comunismului, s-au păstrat, extraordinar de rezistente în sosul de experiențe și cristalizări proprii, elemente M si elemente B, pe rînd reactivate. Dacă aș avea răbdare (de romancier) să dezleg sacul și să aleg, ca o Cenușăreasă, boabele atît de amestecate, aș constata probabil că proporția burgheză e mai mare și că, pe masură ce-mi trece timpul, ea capătă pondere, tot așa cum capătă importanță întîmplări, opțiuni, sentimente dinaintea nașterii mele, din perioada în care drumurile domnișoarelor M și fetelor B încă nu se întîlniseră.
Pe cînd primele se luptau cu juxtele latino-franceze, învățau pe dinafară poezii de Heine și exersau conștiincios nocturne de Chopin, celelalte intrau ucenice la modiste din Văcărești și frecventau sîmbăta balurile populare, cinematografele de cartier, deja în căutarea unui soț care să le scape de sărăcia și înghesuiala din casa părintească. Domnișoarele M - pudice, sobre, interiorizate, pierdute în visătorii vagi, prototip de "fete cuminți", celelalte - slobode la gură și în manifestări, cochete și practice, harnice și cu o voie-bună stridentă, niște midinete.
Familia M, cu tradiție în profesii liberale, nu era bogată, fiindcă nu acumularea îi interesase, ci să trăiască plăcut, confortabil, în stabilitate și tihnă. Mîncau bine, se îmbrăcau cu lucruri neostentative, de cea mai buna calitate, faceau voiajuri anuale în mari capitale europene și în stațiuni cosmopolite de "
