Nu stiu daca Romania de dupa Nicolae Ceausescu a trebuit sa suporte o mai mare umilinta decat cea in care premierul ei a fost nevoit sa faca declaratii publice cu politaiul la usa, Martin Schulz (presedintele Parlamentului European, socialist), care s-a asigurat astfel ca tovarasul sau de familie politica nu trimite din nou democratia pe aratura, chiar in numele ei.
Intreaga lume, din America pana in Japonia, a vazut cum seful Executivului din tara Nadiei Comaneci a fost scos la tabla ca ultimul repetent si, daca penibilul n-ar fi fost deplin, probabil ca domnul Schulz i-ar fi dat si doua dupa ceafa.
Dar Victor Ponta a inteles. Pana si el. Nu poti sa-i spui Angelei Merkel "ce faci, fetele, te plimbi?", s-o intrebi de ce vorbeste dupa ureche, de ce se baga in treburile tale si sa te astepti ca tovarasii tai europeni sa te ajute sa pui cucoana la punct, deoarece fac parte din alta clasa politica.
In Europa se joaca si miute, e adevarat, dar deasupra lor exista ceva: demnitate. Intr-un club al sefilor de state si de guverne au acces, ca sa-l parafrazez pe Joe Kennedy, si cel mai bun cofetar din lume, si cel mai bun chirurg. Unii care au muncit si au ajuns la excelenta mai greu, dar temeinic, fara scurtaturi: nu pe baza de plagiate si proceduri ale democratiei inghesuite intr-o traista de hot de buzunare, unde au stat impreuna cu ciorapii nespalati de trei zile.
Desigur ca toate zilele care au trecut fara ca Victor Ponta si Crin Antonescu sa realizeze ca in Europa nu dicteaza clanurile din Ferentari, Bacau sau Constanta, ci principiile, le-au redus timpul de manevra.
Trebuie sa faca sedinte reunite de Birouri Permanente, sa convoace o sesiune extraordinara, sa numere, sa promulge, sa publice, sa mai astepte ce zice si Curtea Constitutionala, sa renumere cifrele recensamantului (pentru alegerile locale nu s-au ch
