În aprilie 2008, clubul RO-UE a lansat un studiu intitulat „Prezenţe româneşti în Bruxelles-ul european : ghid pentru prezent şi viitor”, document în care erau menţionate entităţile româneşti din capitala Europei la nivelul instituţiilor europene, precum şi la nivelul diverselor asociaţii, autorităţi şi instituţii naţionale, guvernamentale şi neguvernamentale. Studiul îşi dorea să identifice care sunt actorii instituţionali şi prin ce mecanisme pot să promoveze interesele României la Bruxelles. Din păcate, dupa patru ani numărul reprezentanţelor româneşti în capitala Europei a rămas aproape acelaşi, fapt care arată interesul scăzut al politicienilor români pentru fenomenul afacerilor europene şi pentru ideea de lobby.
Ce înseamnă reprezentarea regională la Bruxelles şi de ce este necesară?
Bruxelles-ul este nu numai sediul central al instituţiilor UE, dar şi un magnet pentru reprezentanţi ai diferitelor entităţi publice şi private din toate statele membre ale UE şi nu numai. După Washington, Bruxelles-ul este al doilea oraş din lume ca şi relaţii diplomatice şi lobby, aproximativ 20.000 de lobbyşti desfaşurându-şi activitatea în capitala Europei. Numărul de persoane care sunt reprezentanţi ai regiunilor europene, asociaţiilor de angajatori sau sindicate, diverse companii multinaţionale, firme de lobby, consultanţi, avocaţi, etc, depăşeşte numărul de angajaţi ai instituţiilor UE. La Bruxelles există peste 300 de birouri regionale şi mai mult de 2.000 de birouri de lobby. Prin urmare, fiecare regiune trebuie să fie acolo reprezentată pentru a găsi parteneri cu care are afinităţi şi cu care se pot dezvolta proiecte comune relevante; Uniunea Europeană încurajează crearea de parteneriate europene între diferitele entităţi regionale. România, deşi este a doua ţară ca mărime şi populaţie din Europa Centrală şi de Est, practic nu există în ceea ce