N-o să vă vină să credeţi. Nu mi-a venit nici mie, cînd am văzut la televizor... Nu citisem Evenimentul Zilei, în care figura aceeaşi informaţie că se fac săpături arheologice la Sf. Nicolae din Curtea de Argeş la mormîntul lui Vlaicu-Vodă, după care urmează Mircea cel Bătrîn, la Cozia! Intenţia investigaţiilor – despre care nu ştia nimeni în ţara asta, care a fost a acestor voievozi – ar fi să se extragă din osemintele Basarabilor probe de ADN ca să aducă dovada rîvnită că aceia au fost români neaoşi – de os domnesc, nu-i aşa? –, ori – Doamne, fereşte! – să confirme ipoteza insidioasă şi nepatriotică cu privire la originea lor cumană. Mă grăbesc să explic de ce articolul care urmează apare aici, deşi n-are a face cu monumente din Bucureşti. Oricine va înţelege că este în discuţie însăşi competenţa, ba şi bunul-simţ, pe care le manifestă autorităţile însărcinate să supravegheze monumentele istorice.
Există trei probleme aici: una, mică, dar esenţială, e de natură ştiinţifică şi tehnologică; a doua ţine de politica cercetării la noi (sau politizarea ei, ceea ce aduce în poziţii de decizie oameni incompetenţi) şi a treia, mai subtilă, o anumită tendinţă de abordare tabloidă a istoriei (am văzut ştirea pe PRO TV!) care nu mai are limite în buna-cuviinţă. Să le iau la rînd.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulProblema ştiinţifică este, evident, că noi nu avem o genă a românităţii sau cumanităţii pe care să o găsească vreun cercetător la microscop. Dacă aşa ceva exista, Hitler reuşea demult să stabilească descendenţa lui directă din Nibelungi şi Ceauşescu pe a sa din Burebista. Au existat încercări nefericite ale unor antropologi ai noştri (nu geneticieni), în jur de 1940, să folosească instrumente ştiinţifice pentru a studia rasele, episod dramatic încheiat cu judecarea lor cînd au venit ruşii. De atunci încoac
