Pavel Mocanu şi Sergiu Celac, doi dintre translatorii care au asistat la convorbirile foştilor conducători români cu puternicii lumii, vă introduc în culisele evenimentelor marcante ale secolului XX.

Priviţi cu atenţie fotografiile de arhivă din următoarele pagini. Îi veţi recunoaşte, desigur, pe Nicolae Ceauşescu şi pe Richard Nixon, iar aceia dintre dumneavoastră pasionaţi de istorie îl vor recunoaşte, poate, şi pe liderul polonez Władysław Gomułka. În toate aceste fotografii mai apar însă două persoane. Prinse la mijloc sau acoperite în istoricul momentului. Privind nu către obiectivele aparatelor foto, ci parcă lângă acestea, sau, pur şi simplu, în jos. Aceştia erau traducătorii „de curte".

Traducătorii autorizaţi, cum s-ar zice astăzi, singurii desemnaţi să transfere un mesaj diplomatic pe limba liderului de stat ce-i adusese acolo. Au stat la doi paşi de Regina Marii Britanii, Nixon, Fidel Castro şi Che Guevara. Au participat cu zâmbetul pe buze la întâlniri ce apar astăzi în cărţile de istorie, fără a fi recunoscuţi sau pomeniţi. Au tradus sintagme precum „criză nucleară" din română în cehă, engleză sau portugheză, şi invers. Acestea sunt poveştile prescurtate a doi dintre ei.

Pavel Mocanu ne aşteaptă direct la masa de discuţii, precum un funcţionar ce îşi aşteaptă contribuabilul să ia loc în faţa ghişeului. Pregătirea acestei discuţii nu a început sub cele mai fericite auspicii. „Ce interviu vreţi, măi, copii, să faceţi cu mine? Eu sunt bătrân! Dau să mor!", ne spunea, prin telefon, domnul Mocanu. La faţa locului, însă, situaţia nu pare a fi atât de dramatică.

Pavel Mocanu, în 1979, la întâlnirea dintre Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Mozambicului, Samora Machel

Interlocutorul se recomandă ca „ramolit", însă memoria îi este intactă. Şi ce memorie trebuie să ai, să poţi ţine ferecate acolo 11 limbi s