Curtea Constituţională a României (CCR) susţine că eliminarea atribuţiei CCR de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului nu face decât să ştirbească autoritatea acesteia şi ”să înfrângă principiile statului de drept, conducând la dificultăţi deloc imprevizibile în realizarea unei politici de stat adecvate consolidării şi dezvoltării unui stat democratic”.
În motivarea Curţii la decizia privind neconstituţionalitatea legii de restrângere a atribuţiilor CCR se arată, totodată, că soluţia aleasă de Guvern de a adopta, cu puţin timp înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii cu care a fost sesizată, o ordonanţă de urgenţă, care preia integral conţinutul normativ al legii criticate, ”pune în discuţie comportamentul neconstituţional şi abuziv al Guvernului faţă de Curte”.
”Prin Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, supusă controlului de constituţionalitate, este eliminată atribuţia Curţii de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului. De asemenea, Curtea reţine că, după sesizarea sa cu neconstituţionalitatea legii sus menţionate, şi înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra acesteia, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. (…) Din examinarea prevederilor articolului unic din legea criticată şi a prevederilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, Curtea constată că acestea consacră o soluţie legislativă identică, având exact acelaşi conţinut normativ. (…) Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit jurisprud
