Stimaţi cititori, stimate cititoare, îngăduiţi-mi să vă fac o confidenţă: am o nouă dragoste – iubesc tenisul. Mustaţa pe care aș fi putut să o am nu mi-am lăsat-o în semn de „omagiu“ pentru acela care a fost la o mustaţă să nu (mai) iasă primar. Postul meu în presă l-am salvat după multe „seturi“ în care eu nu am fost primit sau nu în audienţă, indiferent dacă persoana arbitra acasă, în deplasare, în cer și sub pământ. În fața instanței, am luat „ghemul“, și am câştigat întâlnirea şi-am rămas la statutul de ziarist, că aşa e în „tenis“.
Depinde foarte mult cu cine joci. Dacă te „combini“ cu un jucător senior care are un junior pe care l-ai trimis să culeagă mingii de tenis precum cartofii pe câmpie poți să ajungi cel mult adjunct de băiat de mingi. Nu l-ai servit pe junior cum trebuie, seniorul îți ia luat serviciul, că aşa e în tenis. Dar asta era pe vremuri.
Am crezut că în democrație se joacă de la egal la egal. De pildă, eu și un tip, el bine ancorat politic, eram egali peste tot. Ca în filmulețul cu regretatul Toma Caragiu, „eu teren cu zgură, el teren cu zgură, eu două camere, el două camere, eu salariat, el salariat. Pe urmă, el şef abator, eu salariat, avantaj serviciu el. Eu teren cu zgură, el gazon ultra central, avantaj el. Eu joc simplu, el joc dublu, eu cantină, el maşină, avantaj el. Pe urmă, eu aici, el în spatele fileului zece ani, avantaj eu, că aşa e în tenis“. Cam așa stau lucrurile și în ziua de astăzi.
„Mai am un break şi pentru unii juniori care nu pun mâna pe rachetă, nu pun mâna pe serviciu, nu pun mâna pe nimic. Ciupesc de la papa două mingi, two ball, pe urmă un pol şi-un Pall-Mall. Şi pe tabelul lor de marcaj azi zero, mâine zero, poimâine zero. Dar ce vor băieţii ăştia, să stea toată viaţa la zero?Ăştia sunt tot timpul contra serviciului!“.
P.S. Orice coincidențe cu lumea reală nu sunt simple întâmplări. Știa el T
